"Când razele de lună mă prind în joc spiral
Invoc tăria nopţii să-nvingă depărtarea.
Te strig cu visul iarăşi prin spaţiul sideral
Ca să m-auzi şi-aproape să-ţi fie îmbrăţişarea
Ascund durerea surdă în braţele întinse
Şi văd printre luceferi privirea cum mă soarbe.
Sub sânul cald îmi simt bătăile aprinse
De flacăra iubirii zvâcnind în doruri oarbe.
Se despletete marea pe corpul tău întins.
O simt cum odihneşte în palma goală încă.
Tăcerea se înfioară când glasul ne e stins
De valul care ţipă lovindu-se de stâncă.
Nu eşti aici dar visul te creşte fără teamă.
Trăieşte în fantasma ivită în budoar,
Te ţese amintirea şi tot mereu te cheamă
Taină să mă-nvie cu tine-n gânduri doar.
În nopţi pline de vrajă cu stelele aprinse
Stau tâmplele în palme şi ochii rătăcesc
Printre himere care.. sunt doruri necuprinse
De multele cuvinte ce-n somn se răsucesc…"
...inima ta stie ce-ti soptesc !!!
Nu toate cuvintele pot exprima ceea ce simtim, Unele exprima ganduri diferite, Unele cuvinte sunt intelese de la om la om altfel, Dar ele ating profund sufletul nostru, Indiferent daca sunt dulci,puternice sau simple... Unele cuvinte au aroma de ambrozie, Unele cuvinte au culoare si miros de trandafir, Dar toate sunt cuvinte in cele din urma, Care ne aduc speranta si pace... Dintre toate cuvintele,alegerea este a noastra, Pe care ni le dorim sa le auzim, Si care ajung in inima noastra... Dar cuvintele mele sunt nerabdatoare, Sa plece de pe buzele mele, Cu toata dragostea mea catre inima ta! Speranta mea este ca tu doar sa crezi in exprimarea lor! Pentru ca ele sunt dulci,puternice si simple.
RăspundețiȘtergere